Înotul în cel mai larg sens al cuvântului, este atât un sport de apă olimpic, cât și o opțiune excelentă pentru îmbunătățirea sănătății, precum și unul dintre tipurile de abilități de bază și activitate fizică. Unicitatea înotului constă în munca coordonată a tuturor grupelor musculare, indiferent de stilul ales. Prin urmare, înotul a câștigat o popularitate deosebită ca sport dinamic și activitate preferată pentru menținerea unui stil de viață sănătos. Există patru stiluri de înot principale, pe care ai putea să le înveți și tu.

Capitole
Clasificarea tipurilor de înot sportiv
Ca disciplină sportivă, înotul sportiv reprezintă o varietate de competiții care se pot desfășura atât în piscină (25 m/50 m) cât și în apă în mediul natural, unde te poți plimba și cu un stand up paddle sau cu un caiac gonflabil. Condiția principală este depășirea unei anumite distanțe (5/10/25 km în apă deschisă și 50-1500 m în bazin) într-un mod desemnat. Sarcina este să înoți până la linia de sosire, ajungând primul într-o perioadă scurtă de timp. Principalele stiluri de înot competitive stabilite, sunt următoarele:
- freestyle sau crawl pe piept;
- fluture sau delfin;
- bras;
- înot pe spate.
Cele mai cunoscute stiluri de înot
Ca sport, înotul a fost introdus pentru prima dată în 1896 la Jocurile Olimpice de la Atena. Iată care sunt tipurile de înot existente și cele mai populare, precum și caracteristicile lor.
Stil de înot Bras

Bras este unul dintre cele patru metode de înot sportiv, care are și o mare importanță practică. La concursurile de înot, bras se execută pe distanțe de 50, 100 și 200 m. Se depășesc astfel și etapa a doua a ștafetei combinate 4×100 m și etapa a treia a distanțelor de înot integrat de 200 și 400 m. Regulile competiției reglementează destul de strict tehnica înotului bras.
Reguli principale
Principalele reguli sunt:
- începând de la prima lovitură după start sau viraj, înotătorul se întinde pe piept; linia umărului este paralelă cu suprafața apei;
- mâinile efectuează mișcări simultan și simetric sub apă sau pe suprafața acesteia. În timpul loviturii (cu excepția unei lovituri după pornire și întoarcere), brațele nu trebuie să depășească linia șoldurilor. După lovitură, brațele sunt extinse simultan de la piept înainte, astfel încât mâinile să se deplaseze sub suprafața apei, de-a lungul său deasupra acesteia (coatele trebuie să fie sub apă tot timpul – cu excepția ultimei lovitură la linia de sosire);
- picioarele efectuează mișcări simultan și simetric. În timpul mișcării de înot cu picioarele, acestea trebuie să fie întoarse cu degetele de la picioare spre exterior și să se deplaseze înapoi în arce (mișcările cu picioarele închise în sus și în jos nu sunt permise);
- în timpul înotului, capul înotătorului poate fi scufundat temporar în apă, totuși, în fiecare ciclu de mișcări (cu excepția primului ciclu după start și întoarcere), acesta trebuie să apară la suprafață;
- la fiecare viraj sau la final, atingerea se efectuează simultan cu ambele mâini deasupra, sub sau la nivelul suprafeţei apei.
Stil de înot Fluture

În competițiile de înot fluture se înoată pe trei distanțe – 50, 100 și 200 m. În acest fel se înoată și a treia etapă din ștafeta combinată 4 x 100 m și prima etapă a distanțelor de 200 și 400 m mixt. În aceste tipuri de competiții, se folosește cel mai rațional stil de înot fluture – delfinul. O trăsătură caracteristică a acestui tip, este că ambele mâini, după ce au terminat cursa, efectuează mișcări pregătitoare deasupra apei, iar picioarele se mișcă continuu în sus și în jos ca o coadă de delfin. Două lovituri complete în jos, au loc într-un ciclu complet de mișcări ale brațului. Mișcările brațelor (conform regulilor competiției) trebuie să fie simultane și simetrice. Aceeași cerință se aplică mișcărilor picioarelor.
Stil de înot Crawl pe fată

Crawl este cel mai popular și mai rapid mod de a înota. În competițiile în care este permis să se înoate în stil liber, sportivii preferă să înoate cu crawl frontal. În stil liber se înoată pe distanțe de la 50 la 1500 m, precum și curse de ștafetă 4 x 100 și 4 x 200 m (pentatlon, salvare all-around etc.).
Crawl pe față are un sens aplicat. Înotătorii bine pregătiți folosesc o versiune ușor modificată a târâșului cu capul sus (pentru a naviga mai bine în apă) atunci când înoată spre victime. Valoarea aplicată a metodei crawl, creşte la înot şi scufundare, când înotătorul îşi pune aripi în picioare. De exemplu, baza metodei de mișcare sub apă a unui scafandru, este o mişcare de târâre a piciorului.
Poziția înotătorului
Când înoată în acest stil, sportivul se așează pe suprafața apei în poziție orizontală (fața este coborâtă în apă) și execută mișcări alternative cu mâinile. În timp ce un braț, ușor îndoit la cot, mângâie în apă din față în spate, celălalt braț (și el ușor îndoit la cot, dar relaxat) se deplasează înainte deasupra apei. Pentru a inspira, înotătorul întoarce capul în lateral. După inhalarea aerului, capul se întoarce din nou cu fața în jos, iar înotătorul expiră în apă.
Mișcările brațelor
Mișcările brațelor sunt combinate cu mișcări alternative continue cu picioarele aproape drepte în sus și în jos, lângă suprafața apei. Pe parcursul unui ciclu complet de mișcări ale brațelor (lovitură stânga și lovitură dreaptă), înotătorul reușește să efectueze mai multe mișcări (lovituri) cu picioarele sale. În funcție de numărul acestor curse, se disting versiunile în doi, patru și șase timpi ale crawl-ului. Toate opțiunile sunt raţionale. Viteza cu care înoți depinde de sarcinile de antrenament, de caracteristicile individuale ale înotătorului, de condițiile de înot. Baza majorității metodelor pentru începători, este dezvoltarea tehnicii crawl în șase timpi.
Stil de Înot pe spate

La competițiile pe spate se înoată pe trei distanțe – 50, 100 și 200 m pentru bărbați și femei. În acest fel se înoată și prima etapă a ștafetei 4 x 100 m mixt și a doua etapă a distanțelor de 200 și 400 m mixt. Înotătorii calificați înoată întotdeauna în aceste tipuri de competiții, folosind metoda back crawl. Baza tehnicii de înot cu crawl pe spate, este alcătuită din mișcări alternante de vâslire cu mâinile. În timp ce un braț mângâie, ușor îndoit și neîndoit la articulația cotului, celălalt se mișcă peste apă, îndreptat și relaxat. Mișcările brațelor sunt combinate cu mișcările târâș alternante ale picioarelor. Pe parcursul întregului ciclu de mișcări, înotătorul menține o poziție a corpului alungită și bine raționalizată.
Stiluluri de înot liber
Stilul liber înseamnă că înotătorului i se permite să înoate în orice fel, schimbându-le în mod arbitrar pe parcurs. Excepție fac ștafeta mixtă, în care stilul liber este orice altă metodă decât spate, bras și fluture.
Înotătorul trebuie să atingă peretele piscinei cu orice parte a corpului atunci când se întoarce și la sosire.
Orice parte a corpului înotătorului trebuie să spargă suprafaţa apei în timpul înotului, cu excepţia permiterii înotătorului să fie complet scufundat în timpul virajului şi nu mai mult de 15 m după start şi fiecare viraj. La marca de 15 metri, capul înotătorului trebuie să spargă suprafaţa apei.
Alte stiluri de înot
Înotul este un proces de depășire a distanței de apă prin intermediul unor complexe de mișcare coordonate în mod special. În ciuda popularității stilurilor de înot sportiv, alte soiuri care servesc mai mult ca exerciții, decât stiluri de înot cu drepturi depline au, fără îndoială, succes:
- câine;
- pe lateral (peste braț);
- broască;
- metoda combinată etc.
Scuba diving și subspeciile sale
Una dintre varietățile tipului de înot aplicat, este scufundarea. Acest termen include atât un tip separat de sport subacvatic, cât și metode de mișcare sub apă:
- scufundări;
- apnee (apnee);
- scufundări sportive;
- flipper;
- orientare;
- lupte (acvathlon).
Câteva despre tehnica de înot sportiv, start și întoarcere
Tehnica înotului este un sistem specific de mișcări, folosit pentru a obține un rezultat ridicat prin abilitățile motorii. Se schimbă și se dezvoltă constant. Fiecare stil de înot are mai multe opțiuni tehnice.
O mare importanță revine tehnicii de pornire și întoarcere. Viteza înotătorului și rezultatul final depind de performanța lor excelentă:
Start (poziție de pornire, împingere, zbor, intrare în apă, alunecare, ieșire la suprafață):
- sari de pe trambulină;
- împingi în peretele piscinei (în apă).
Rotire (rotire la perete, împingere, alunecare, ieșire la suprafață):
- deschis (cu inhalare în timpul rotației);
- închis (fără inhalare).
Norme bit
Dacă un înotător la competiții sportive îndeplinește standardele și cerințele de calificare, i se acordă un titlu sportiv:
- gradele de tineret;
- categoria a III-a;
- categoria a II-a;
- categoria I;
- Candidat Master în Sport;
- MS (Maestru în sport);
- Maestru în sport de clasă internațională.
Ce stil de înot preferi?
Trebuie avut în vedere faptul că un anumit stil de înot are propriile nuanțe și caracteristici (viteză, nivel de încărcare, preferință pentru o distanță scurtă sau lungă etc.). În plus, fiecare metodă presupune prezența anumitor abilități, forță fizică și nivel de antrenament.
Prin urmare, fiecare înotător decide singur. Alegerea depinde de obiective, de exemplu:
- pentru a corecta postura, este mai bine să înoți pe burtă;
- pentru începătorii în sport și persoanele de vârstă respectabilă, este mai potrivit stilul bras.
Înotul, fiind un tip de antrenament universal, este cel mai de preferat ca principală modalitate de activitate fizică pentru persoanele cu boli ale sistemului musculo-scheletic. Datorită exercițiilor regulate din piscină, vasele de sânge și inima sunt întărite, iar hipertensiunea este redusă. În plus, înotul minimizează riscul de rănire.
Lasă un răspuns